sarcina, nastere si bebelusi
Parinte in devenire

Ce mi-as fi dorit sa imi spuna cineva despre primul trimestru de sarcina

La ce sa te astepti in primele saptamani de sarcina, transformarile prin care trece corpul in primul trimestru, ce se intampla in corpul tau dupa implantare, greturi, varsaturi, sani umflati si durerosi, oboseala, curg articolele de Google ca Dunarea. Care mai de care cu titluri mai catchy, doar doar sa le deschizi si sa faci trafic.

Ce mi-as fi dorit eu sa aud?
Pai as fi vrut sa mi se spuna ca fiecare corp este atat de unic, incat nu o sa reactioneze cum scrie in articole.
Ca fiecare femeie este atat de unica incat va avea o reactie profund diferita in fata tuturor acestor simptome.
Sa citesti 10 lucruri la care sa te astepti in primul trimestru de sarcina” si sa se si intample ce scrie acolo sunt, sunt …
Sunt ca si cum Ana ne poveste cum ajunge ea mai repede la organism, iar noi vom ajunge la fel de repede la orgasm daca facem ce face Ana.
Total gresit, evident. Pe Ana poate o excita un role play, un film porno ori sa faca sex semi-imbracata sub lumina instalatiei de la brad.
Ce sanse sunt sa avem aceleasi placeri?
Minime, evident! La fel e si cu sarcina.

Greturi

In cazul meu greturile n-au fost matinale. Din contra, dimineata la ora 5 imi pregateam omleta cu pofta si foame.
Greturile si-au facut simtita prezenta in tot restul zilei, zi de zi, practic pana prin saptamana a 10-a!
Era o bataie de cap sa mananc din cauza gretii. De cele mai multe ori, orice as fi ales ca gustare ori masa principala, nu ma atragea sa mananc.
Imi propuneam, hai sa mananc 5-6 migdale pana in 11, hai pana la 13 sa mananc un mar.
Cam asa am dus-o si am vazut in asta o oportuninate sa imi echilibrez dieta, si pentru mine si pentru bebelus.
Daca inainte imi luam un Luca cu masline, uite ca in loc de Luca am mancat un iaurt grecesc.
Daca inainte mancam pizza ca era ziua lui X-ulescu la birou, uite ca in loc de pizza am mancat broccoli-ul gratinat adus la pachet.

Varsaturi

S-a intamplat o singura data, la inceput de tot, saptamana 5, 6. N-am prea avut ce, caci abia ma ridicasem din pat si peste noapte am dormit, doar n-am mancat.
M-a uimit un pic „violenta” starii de voma. Bine ca a fost doar una.
De fapt, am patit-o si o a doua oara la birou, dar acolo a fost mai mult mea culpa, caci am ingurgitat pe nerasuflate 2 pere de jumatate de kg impreuna.

Sensibilitate la mirosuri

S-a manifestat asa:
– am renuntat la a ma spala cu Dove lichid, ma lua de cap mirosul, mi se parea nenatural, in schimb, cum scriam anterior, n-am avut probleme in a-mi pregati omlete, oua amestecate, ciorba de vacuta, peste la gratar, chiar fasole batuta cu o tona de ceapa calita deasupra;
– am purtat un razboi personal si cu dragul meu detergent Pur cu lamaie. Pur si simplu nu am putut sa mai spal vasele cu el, mirosul era mult prea intepator. La polul opus, puteam sa spal WC-ul cu solutiile alea toata ziua, fara vreo problema.

Oboseala?

Nu, deloc. M-am apucat de cele 10-15 minute de aerobica dimineata, zilnic, am mers pe jos mai mult decat in mod normal, plecam devreme la birou si mergeam  pe jos.
Am facut miscare, plus toate activitatile pe care le faceam inainte fara sa simt ca cad din picioare.
Am fost in city break si am mers cum as fi facut-o de obicei, cca. 50 km pe jos in vreo 2 zile si jumatate.
Exceptie, tot asa, la inceput de tot, saptamana 6, intr-o zi pe la 17 cand eram in plin montaj dulap, am simtit c-as vrea sa ma intind chiar acolo langa dulap. Atat. Am banuit ca era surpriza pentru corpul meu, a zis ceva de genul „Aoleu, cate am de facut, clachez!”, apoi si-a intrat in ritm.

Somn?

Ohhhh! Da!!
Am avut cam de cand ma stiu program de somn. Corpul meu asa era obisnuit, intre 22-23 bagat la somn, intre 6-7 trezirea.
La pranz nu dormeam, nici copil fiind nu faceam asta.
Ma chinuiam sa atipesc o ora macar cand stiam ca urmeaza o noapte de diatractie, fara succes.
Fiinta matinala, care lucreaza eficient in prima parte a zilei.
Bun, odata cu sarcina am avut zile in care dormeam asa: vineri 20:30 – sambata 4 AM, de la 4 la 8 si jumtate activitati, de la 8:30-10:00 tura a doua de somn, 18-19, inca o ora de somn inainte sa ma ia somnul de seara …

Pofte

Mie asta cu poftele mi s-a parut la fel de veridica ca noaptea nuntii.
Stiti ce fac mirii in noaptea nuntii, nu?
Mananca peste, sarmale, friptura si tort, danseaza si sunt amabile cu rudele, asta pentru ca in noapte nuntii e petrecerea, dimineata dorm, restul zilei sunt ametiti si seara urmatoare sunt niste buimaci incercand sa adorma sa-si reintre in normal.
Deci, singura dubiosnie e ca intr-o seara cand nu ma lua somnul (probabil singura in care s-a intmplat asta, ca-n rest, cum am spus, dormeam intr-un ritm barbar) m-am gandit:
” Hmmmm, ce bun ar fi acum un nectar de pere!”
Apoi am adormit. 1) n-am baut in viata mea nectar de pere, nu stiu ce gust trebuie sa aiba.
2) ideea de nectar, ca e natural de casa, ca artificial de pe raft la magazin, mie nu imi surade. Imi si imaginez cum ramane mazga aia pe pahar si beah…
Oricum, n-am simtit vreo nevoie impetuoasa nici de capsuni coapte si dulci in timpul viscolului din februarie, nici inghetata cu arome exotice.
Am avut intr-adevar o perioada de vreo 2 saptamani cand imi tot cumparam banane, fara sa fi fost vreodata pe lista fructelor preferate. Dar nu erau o pofta, ci pur si simplu preferam sa cumpar si sa mananc banane in loc de altceva.
Apoi m-a tinut vreo saptamana si cumparatul de pere, pana sa mananc ca haplea si sa vomit, dar asta a fost tot. N-am avut pofte altfel de atunci cand nu eram insarcinata.

Cel mai dubios lucru care mi s-a intamplat de la inceputul sarcinii

C-o fi bine, c-o fi rau, treaba e ca eu din clasa a 7-a beau cafea. Prefer cafeaua la ibric pentru ca mirosul care provine de acolo si se simte in toata casa dimineata, nu se poate inlocui cu altceva. Asta era rutina mea: cafeaua de dimineata. Puteam sa sar peste micul dejun, mi s-a intamplat sa uit sa ma spal pe fata si sa ies din casa, am uitat telefonul, portofelul, dar de cafea nu am uitat niciodata.
Si totusi a venit ziua, practic saptamana 6 – 7 de sarcina cand m-am trezit si cafeaua mi s-a parut naspa. Nici mirosul nu mai era imbietor, nici gustul, nici culoarea. Si uite asa, la propriu, peste noapte, am renuntat ca sfanta cafea de dimineata.

Din aceeasi categorie

4 comentarii

  1. […] Ce mi-as fi dorit sa imi spuna cineva despre primul trimestru de sarcina […]

  2. […] Ce mi-as fi dorit sa imi spuna cineva despre primul trimestru de sarcina […]

  3. […] Trimestrul 2 de sarcina – perioada in care medicii, presa, prietenii, universul zic ca gravida o duce cel mai bine. Ca cica in primul trimestru a fost cu greata, urmeaza al treilea trimestru cu dureri de spate & nesomn. Am zis „cica” pentru ca fiecare organism e 100% unic, prin urmare, si sarcina, cu toate placerile si neplacerile ei, va fi la fel, unica. […]

  4. […] Ce mi-as fi dorit sa imi spuna cineva despre primul trimestru de sarcina […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *