Postnatal

Primele zile cu nou nascutul acasa. La ce sa te astepti?

Asteapta-te sa fie coplesitor

Ca esti singura, ca esti cu sotul, ca esti cu mama, soacra, bunica, strabunica, o armata de neamuri si prieteni, sentimentul de neputinta si disperare isi face cuib usor in suflet.

E copilul tau, stii asta, 100% supravietuirea lui depinde de tine si asta e, cum scrisesem anterior, pur si simplu coplesitor. Asa ca:

Asteapta-te ca toate cursurile acelea de puericultura – ingrijirea corecta a nou nascutului si alaptare, care pareau atat de logice si bine fundamentate, sa ti se stearga din minte.

Ok, alaptare, mufare sa fie buna ca laptele vine de la sine, pus cat mai des la san, copilul cat mai aproape de corpul mamei, capul usor flexat, dat cu mamelonul pe buza de sus ca sa deschida gura. Usor! Floare la ureche. Doar asa am supravietuit noi ca specie nu? Si mamaia n-a avut consultant in alaptare sa o ajute si tot si-a alaptat cei 5 copii.

Ei, in realitate n-o sa poti apropia din prima copilul de tine pentru ca sta cu picioarele flexate, mainile ii acopera ochii si in fata gurii sta pumnul lui, ce sfarc sa ii dai pe la nas? Ai senzatia ca iti mai trebuie 2 maini. Daca mai si plange e de vis. Inainte sa vrei sa te arunci de la balcon sau sa te dai cu capul de pereti daca stai la parter, gandeste-te ca e in regula. Cei care tin cursurile de puericultura folosesc papusi cu maini si picioare drepte care zac inerte in orice pozitie vrea manuitorul. In schimb tu, ai un pui de om viu, care da din toate extremitatile, inclusiv din cap, plange din tot sufletul lui si se inroseste.

Asteapta-te sa ti se intample chestiile alea dubioase pe care le-ai tot auzit pe la altii. Gen: sa te duci sa te caci, mestecand sandwich-ul pe care l-ai inceput acum … 2 ore. Sa te uiti la rufele din masina de spalat si sa te intrebi: „Cand s-a terminat oare programul la masina, azi ori ieri?”.

In primele saptamani, pana te obisnuiesti cu noul om si iti gasesti un ritm, nu iti mai este frica sa il manipulezi, asteapta-te sa te simti nestiutor, neputincios, disperat, fara iesire si facand lucruri pe care ai jurat ca n-ai sa le faci: „Ceeee? Suzeta? Niciodata!”. Si ce a intrat in gura copilului in prima zi cand ai ajuns cu el acasa si nu mai stiai sa il calmezi, iar el plangea isteric de foame, caci lactatia nu s-a instalat?! Pai suzeta, evident, ce rau poate sa ii faca.

Asteapta-te ca tot ce parea natural, firesc, logic, sa fie pus acum in mintea ta la indoiala! Aoleu, nu face suficient pipi, aoleu ii e frig. Puteai sa juri ca n-o sa-l infofolesti ever cum facea strabunica, totusi! Ii faci baie si te macina un gand: „Sa-i pun caciula? I-o fi frig? Ca asa-i de mic!”.

Asteapta-te sa alternezi intre momente de calm desarvarsit si panica, panica, panica.

Cum asa? Simplu. A supt, doarme multumit la pieptul tau, il mangai, ii vezi picioarele mici si iti vine sa il mananci. Parca inca nu realizezi ca a iesit din tine. Te gandesti ca o sa fie bine, doar cu totii am fost nou nascuti in grija parintilor.

Apoi! Urla, nou nascutul plange isteric de se aude pana la etajul 8. Scutecul e schimbat, de mancat a mancat, aerul l-a eliminat! De ce plangeeeee?! Ce are? Ii e rau? E bolnav? I-ai facut tu ceva? Ce faci? La cine suni? Pe cine chemi?

Nu stiu sigur cum e cu al doilea. Cu certitudine mai usor. Ai mai multa siguranta si incredere in tine, dar la primul … jale! Mai ales daca nu esti genul de parinte, hai mai lasa-l sa si planga ca doar nu l-o tine toata ziua in brate!

Daca ajuta la ceva! Gandeste-te ca toti, dar absolut toti indivizii pe care ii cunosti tu, inclusiv tu, au fost candva niste fiinte de 3 zile, de o saptamana, de 2 saptamani si au mancat energia si calmul unui adult speriat si panicat ca nu face ce trebuie.

Asteapta-te sa nu primesti incurajari

Adica, daca te gandesti sa cauti sprijin, intelegere la un parinte cu un copil ceva mai mare, uita de asta! Tendinta parintilor e ca dupa ce ei au depasit etapa naspa, sa transmita mai departe unora aflati in situatia in care au fost ei, numai lucrurile rele! Rar vei auzi de la unul cu pusti de 3 ani, „da, a avut ceva colici, dar ne-am descurcat, gandeste-te ca nu e o boala sau ceva grav, o sa treci si peste asta, toate trec!”.

Toata stima pentru parintii care ar zice asta, caci in 3/4 din cazuri, discursul va fi: „Noi n-am dormit 2 ore legate jumatate de an de la colici! Da, si stai sa vezi ce te asteapta dupa, cand i-or da dintii!”.

Tu esti de 24 de ore cu el acasa. Te porti cu el de parca e opera de araa care valoreaza 1.000.000 Euro si daca o strici, ti-ai amanetat viata. Te doare la basca de colici, de dinti si alte cacaturi. Tu doar vrei sa supravituiesti acum, azi, practic zilele astea.

Din aceeasi categorie

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *