pandemia covid cetateni din Suedia si din Romania - cum traiesc
Pandemie Covid-19, Prostia omeneasca, Social

Modelul suedez – de neimplementat in Romania

De ce nu putem replica modelul suedez in Romania?

Pe scurt, de-asta:

Cum a inteles um roman ca se combate pandemia
Cum a inteles un roman ca se combate pandemia

Pe lung, de-asta:

  • In Suedia, jumatate din populatie traieste singura intr-o locuinta. In Romania, nu exista niste date clare, dar stim cu certitudine ca de voie, de nevoie sub acelasi acoperis inca traiesc cate 3 daca nu chiar 4 generatii. Sunt copii care merg la scoala, parintii – ideal la munca, bunicii la piata si poate avem chiar niste strabunici paralizati care n-au incaput prin camine din varii motive.

Saracia e la ea acasa in Ro, iar asta se vede in numarul de persoane care traiesc pe metru patrat intr-un spatiu. Oare sa adaug aici si ca nu toti au apa curenta sau bani pentru un strict necesar care sa cuprinda painea si sapunul?! Nu, asta e discutie separata.

By the way, voi cate persoane care locuiesc singure cunoasteti? Eu una, e post-divort, deci il consider caz exceptional.

  • Transportul public in Suedia asta reprezinta: transport public, adica mai multi cetateni care impart un autobuz pentru a ajunge din punctul A in punctul B. Ori in Romania transportul public e un fel de ultima solutie in caz ca nu ai masina.

In Suedia, autobuzul ajunge la 3 minutele fix, e curat (in sensul ca nu iti e sila sa te asezi pe scaun, iar suedezii n-au nevoie sa stearga scaunul inainte de a sta) si civilizat cum sunt si oamenii.

In Romania, fac referire cu precadere la Bucuresti unde avem cea mai larga retea de transport, transportul public inseamna:

– claie peste gramada in statii, ca vine greu;

– la orele de varf, dat din coate sa apuci sa urci. Nu exista bucurestean care pana la varsta de 8 ani sa nu fi auzit: „Te cauta moartea p-acasa si tu te plimbi cu tramvaiu’ la ora asta cand pleaca toata lumea la munca!”. O vreme batranii au fost considerati, unii inca ii mai considera, sursa supraaglomerarii din troleibuz … da, atat pot unii.

sistemul de achizitie si validare bilete STB e o gluma proasta. Spania, Italia, Grecia, Austria nu mai zic, Germania, chiar si tari din fostul bloc comunist, precum Polonia, nu mai au de ani buni acele cascarabete unde e o tantita care contra unor sume de bani, neaparat cash, iti pune calatorii pe card, in timpul programului. Program de functionare care evident nu corespunde cu programul de functionare al transportului in comun. Va e familiar sentimentul ala? Te duci sambata la pranz sa pui calatorii pe card, dar e inchis. Sau e totusi in timpul programului, insa e mers si doamna la pipi in Mc’ ul de alaturi si gasesti un bilet: „Revin in 5 minute!”.

– transportul in Romania implica calatoritul pe scara, semi-strivit intre alti calatori si usa, inseamna un alt calator care iti sufla efectiv in ceafa, inseamna ca intorci capul cand nu-ti convine ce-a mancat aseara sau la micul dejun un alt calator, inseamna sa iti muti bratul pe alta bara vara ca sa nu te lipesti de pielea altuia, inseamna ca stii cine ce deodorant foleseste, daca foloseste. Deci, ce suedisme ziceam ca sa aplicam la noi?

– transportul public romanesc inseamna vehicule vechi, ruginite si obosite, supuse defectiunilor si reparatiilor repetate. Si nici transportul privat nu este departe. Microbuze supra-extra-mega aglomerate, unele clandestine. In Romania inca exista notiunea de transport pirat/ clandestin/ ilegal, sunt baietii fara licente.

  • In Suedia pistele de biciclisti sunt piste pentru a circula cu bicicleta. Nu cumva asta era tara in care parlamentarii mergeau la job cu bicla?!

Ei, in Romania pistele de biciclisti, in Bucuresti cel putin, inseamna pista de pe strada – Calea Victoriei. Atat! In rest, sunt doar niste dungi galbene trasate pe asfalt care servesc unicului scop: o firma de partid si-a tras niste bani ca sa dea asfaltul cu dungi de vopsea galbena.

E clar ca pistele acelea de biciclete nu au o alta utilitate, caci altfel n-ar fi fost facute pe un trotuar de 1 metru unde abia au loc sa mearga doi oameni umar la umar. Sau in parcul IOR trasate in mijlocul aleii … ca sa nu fie discriminare: nu poti merge ok nici ca biciclist, nici ca pieton!

  • In Suedia, iesit in parc cu copilul se refera la situatia in care parintele isi plimba odrasla, ii arata lucruri, se joaca si vorbeste cu ea.

In Romania, iesit in parc cu copilul inseamna reuniune cu alti 5 – 10 parinti, cu Cola, seminte, floricele, nah, fiecare cu ce are. Taclale aprinse despre ce gatim maine, ce oferta era la Carrefour, ce-a mai facut sau nu Guvernul, ce bani se mai cer pe la scoala.

5. In Suedia se face sport in aer liber prin orase, si in echipe e drept, insa foarte mult individual. Jogging, mers alert, role, bicle, trotinete electrice, ne-electrice. Nu conteaza, femeie, barbat, de 20 de ani, de 60 de ani.

In Romania sportul preferat in aer liber e gratarul. Cefe de porc la gratar, mici, bere, carnaciori. Evident, nu le faci si le mananci singur, esti cu fratele, cu cumnatu’, cu verisoru’, cu vecinu, fiecare cu nevasta, cu copiii, nepotii, verii.

steagul Suediei

  • In Suedia, beneficiile conexiunii la internet sunt folosite in si pentru serviciul public, nu doar pentru like & share pe Facebook. Multe dintre operatiunile posibile in Romania doar la ghiseu, fata in fata cu un angajat, la ei se petrec remote, din fata ecranului.

Nu exista statul la coada la buletin, la permis auto, la pasaport, la eliberare adeverinte, la ANAF, la NEANAF.

In Suedia nu exista dosar cu sina. Copie si copie legalizata, conform cu originalul si nici cereri online care se depun la etajul 2!

In Suedia nu te duci in martie cu vraful de acte sa inscrii la gradinita copilul din toamna.

  • In Suedia, oamenii care formeaza aparatul de stat si oamenii care formeaza statul sunt parteneri de dialog. Asa sunt ei formati si educati, sa se respecte, sa se inteleaga, sa intreprinda actiuni un beneficiul tuturor, sa conlucreze pentru un bine comun si superior.

In Romania, oamenii (numerosi de altfel, extrem de numerosi) care formeaza aparatul de stat si oamenii care formeaza statul, cetatenii deci, sunt intr-un joc de care pe care. Sunt hotii si vardisti. Sunt ratele si vanatorii. La ora actuala, noi nu avem in tara niste figuri publice care sa iasa cu niste recomandari, noi sa le chibzuim si sa le punem in aplicare.

Nici pe departe, e intotdeauna un interes ascuns, o firma, un acolit al partidului care isi ia parandaratul.

Pe scurt, suedezii au incredere in autoritatile lor, in timp ce noi suntem antrenati de mici sa nu ne lasam pacaliti de autoritati, sa le fentam, sa le ocolim pentru ca sunt ineficiente, corupte si incompetente. Pe buna dreptate, noi nu putem avea incredere intr-un sef al DSP pus in functie pentru meritul de-a fi varul cui trebuie de la Consiliul Judetean.

 

  • In Suedia, coruptia e o infractiune pedepsita conform legii.

In Romania, coruptia este un mod de viata, un stil de a face politica, coruptia e parte din viata noastra de zi cu zi. O avem in maduva oaselor. Romanii sunt asa de obisnuiti cu coruptia incat o vad, se uita in ochii ei si nu isi dau seama ce e.

Ce e mai firesc decat un plic cu bani indesat in halatul anestezistului?

Ce e mai natural decat banul pentru fondul scolii si al clasei, ma rog, bani colectati de la parinti sub diferite pretexte in tara invatamantului gratuit. Copiii nu platesc, platesc parintii si statul.

Ce e mai omenesc decat sa ii dai popii cateva sute de lei pentru oficierea unei ceremonii de casatorie si in schimb sa primesti, ce sa primesti? Nu exista documentele fiscale in Casa Mantuitorului.

 

Cu modelul asta suedez replicat in Romania, ce sa zic?! E … ca scoala online! Degeaba publicam o lege cum ca e obligatorie, daca beneficiarii directi nu au mijloacele tehnice sa o acceseze.

E ca metroul din Piteste, o fi el gratuit, dar cum sa te folosesti de el daca fizic nu exista?!

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *