Istanbul – orasul pe care ori il iubesti ori il urasti
Fun

Istanbul – orasul pe care ori il iubesti ori il urasti

Orasul aflat pe doua continente, Europa si Asia, Hagia Sophia, Palatul Topkapi, Bosfor, baclava la mama ei acasa, orient, carne de oaie bine gatita, sarim peste partea aceasta. Google returneaza deja j`de mii de rezultate.

Drumul de la aeroportul din partea asiatica Sabiha catre centrul Instanbulului, Piata Sultan Mehmet

Nu apelez la agentii de turism, imi place sa imi caut cele mai bune oferte de avion in zilele si intervalele orare dorite de mine, sa gasesc cele mai faine optiuni de cazare, sa imi fac trasee cu obiectivele turistice, sa caut programe, tarife de acces, unde se mananca bine, sa citesc recenziile altor calatori. City break-ul in Istanbul nu a facut exceptie.

Am zburat cu low cost Pegasus Airlines, pentru un zbor de cca. o ora si ceva pot sa stau ca-n autobuz, cum zic unii ca-s cursele low cost. In plus, nu e ca si cum n-as trai-n Bucuresti unde la ore de varf ai toate sansele sa stai o ora intr-un picior in autobuz ca n-ai loc, deci si low cost e aproape de lux pentru un bucurestean care foloseste intens STB-ul.

Am aterizat in partea asiatica pe aeroportul Sabiha Gokcen, intr-o dupa amiaza. Nu eram cu capul sa dau pe taxi pana in Istanbulul european si turistic (cazarea era in zona Sultan Mehmet) cat am dat pe biletele de avion asa ca am apelat la calea cea mai intortocheata pentru a ajunge de pe Sabiha in Sultan Mehmet: autobuz HavaBus – feribot – mers pe jos. Am cautat din Romania de unde iau autobuzul (din fata aeroportului, chiar de la iesire), cat costa (putin, foarte putin, probabil cel mai ieftin transport de la oricare aeroport pe care am fost vreodata), de unde iau ferry-ul, cat costa, program etc; parea super usor.

HAVABUS SHUTTLE 2019
Kadıköy (14 lire pe site-ul lor, cca. 1 ora este traseul) SAU Taksim (18 lire, cca. 1h30 este durata traseului)
Bilete cumparate de la sofer, lire, cash.

Dar vorba aia, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am aterizat pe un aeroport care parea casa low cost-ului turcesc Pegasus, companie care opereaza majoritar curse interne, Turcia. Galagie mare, peste ce am vazut in orice alt aeroport, doamne imbracate in negru, cu capul acoperit, unele si cu fata, cozi la vama (era cu putin inainte de era Covid), plase, chiar si de rafie, oameni care vorbesc de parca de cearta, turci barbosi, haos ce sa mai. Mai ales daca nu te-ai plimbat inainte prin orient, atmosfera poate sa te intimideze, chiar sa iti dea un usor sentiment de nesiguranta.

In afara aeroportului si mai si. Practic nu reuseam sa trec straduta din fata aeroportului pentru ca masinile (preponderent taxi-uri) nu opreau la trecere. Am profitat de-un turc care a pus pana pe capota unui taxi & l-a oprit ca sa trecem strada odata cu el. Nu stiu daca am avut eu asa parte de un astfel de episod, cert e ca m-am simtit ca atunci cand eram copil si intram in Gara de Nord din Bucuresti: prea mare, prea zgomotoasa, cu oameni prea grabiti.

Imediat ce-am traversat straduta din fata aeroportului am dat cu ochii de o cascarabeta pe care scria Havabus. Super! Am intrebat de unde iau autobuzul, stiind ca pleaca unul catre zona asiatica de unde planuiam sa luam ferry si un altul in Piata Taksim. Am evitat varianta 2 pentru ca implica trecerea pe Podul Intercotinental unde apar blocaje frecvent, cel putin asa citisem. Domnul de acolo nu vorbea o boaba de engleza, doar ne-a aratat autobuzele cu degetul. Ne-am dus la autobuze, ne-au uitat unde scrie ca merg, ne-am urcat in cel care pleca spre Kadıköy, tot pe partea asiatica.

A venit un baietas, vindea sticle de apa dintr-o punga, apoi am plecat pe autostrada. Pret de 20 de minute am cam stat cu sufletul la gura, era foarte aglomerat, cu turci grabiti care schimbau benzile frecvent, claxonau, se agitau de puteai sa juri ca acum acum se ciocnesc. Nu ne-am ciocnic si pe inserat am ajuns in Kadıköy. Acolo alta tiganie: unii frigeau pesti si zbierau din toti rarunchii ca sa isi faca reclama, era si capat de autobuze acolo, lumea fugea care incotro, altii vindeau porumb, ieseau abur si fum de peste tot; pe Bosfor pluteau niste ferry-uri, mai multe, trebuie sa ne uitam pe care il luam. Pentru locuitorii din Istanbul feribotul este un fel de tramvai pentru noi, un mijloc de transport in comun ca oricare altul.

Exista un

Istanbulkart 6 sau 10 lire si raman 4 credit
se poate folosi de catre 2 persoane
se incarca la automat numai cu bancnote

pe care e bine sa il iei daca te deplasezi cu mijloace de transport in comun. Pui calatorii pe el pentru orice, metrou, autobuz, tramvai, feribot; e mai ieftin decat sa cumperi calatorii separate de fiecare data, e mai comod. Noi dupa ce am identificat ce ferry trebuie sa luam, ne-am si urcat, caci urma sa plece, asa ca am nu am mai apucat sa luam cardul, am cumparat pe repede inainte 2 calatorii, ne-am urcat, a plecat feribotul si am rasuflat usurati. Se intunecase bine, galagia si haosul de la aeroport pana acolo deja ma obosisera.

Am ochit barul de pe feribot si in briza Bosforului & luminile care straluceau de-o parte si de alta a orasului, tot ce ne lipsea era un Efes rece. Din pacate, nici pe ferry, nici in multe carciumi din centrul Istanbulului – zona extrem de turistica, surpriza, berea nu e ceva de gasit la tot pasul cum ai crede: limonada, ceai si apa. Ne-am pus pofta in cui!

ceai si cafea la ibric

Am trecut pe sub Podul Galata si am ajuns unde trebuia – la Eminönü. Dupa experienta de la aeroport, drumul cu autobuzul si debandada din Kadıköy, odata ce am coborat de pe feribot in partea europeana, la Eminönü, nu mi s-a mai parut asa haos. Am prins rugaciunea de seara pe care am ascultat-o cat am fumat o tigare si ne-am uitat in jur: multi mancau la restaurante dragute sub podul Galata, altii pescuiau in Bosfor de pe pod, unii vindeau porumb fiert & copt, altii zbierau si vindeau n alte chestii, unii cerseau, mai ales copii, unele femei in pantaloni scurti cam cat o pereche de boxeri, altele acoperite din cap pana in picioare, cu manusi. O combinatie teribila de vechi cu nou, de traditie si modernism, de saracie si bogatie, de liniste si haos. N-as fi putut sa zic atunci ca imi place sau imi displace ce vad. Asta mi s-a parut ciudat la Istanbul, pe moment e greu sa te pronunti, iti place ce vezi, ce traiesti? Sau nu iti place ce vezi? Te-ai reintoarce in oras sau nu? Cred ca probabil trebuie sa treaca un timp, sa lasi lucrurile sa se aseze, abia apoi poti sa spui: da, iubesc Istanbul, m-as reintoarce de 10 ori sau din contra, e de vizitat o data in viata ca sa nu zici ca n-ai fost.

Pana la cazare, langa Piata Sultan Mehmet aveam 2 optiuni: tramvai cateva statii, circa 30 minute de mers pe jos. Am ales varianta 2, in felul asta ne uitam si dupa o casa de schimb si puteam lua si pulsul orasului furnicar.

Obiective turistice Istanbul – ce sa faci in Istanbul in 2 – 3 zile?

Daca esti intr-un city break si nu ai mult timp la dispozitie s-ar putea sa te ajute aceasta lista. Sunt obiectivele turistice atinse de noi in 2 zile si jumate. Info actualizate despre program si tarife – pe Google. Mai jos sunt trecute fix in ordinea in care le-am vizitat si au fost ordonate pe criteriul proximitate & program – cand sunt deschise, noi fiind cazati aici Sultan Ahmet, Deniz House, Kadırga Limanı Caddesi, Fatih.

In seara in care am ajuns, am luat totusi 2 beri de la un magazin, deosebit de scumpe, evident, le-am baut, ne-am tras sufletul si ne-am facut curaj sa iesim sa gasim un loc unde sa mancam ceva bun, turcesc. Am gasit o … teapa turistica. Fiind in buricul targului era inevitabil. Eram si obositi de pe drum, nu am stat sa investigam prea mult. Ne-am oprit undeva in zona pietei Sultan Mehmet, am mancat o carne de oaie, putina, dar gustoasa, am baut ayran (nu aveau alcool), am platit „taxa” de servire la masa (mda, apare pe bon – de asta ziceam de tepele turistice) si pornit la pas prin oras sa vedem ce mai e pe acolo.

Ziua 1:

Am mers mult pe jos, la multi kilometri ma refer, am folosit si tramvaiul, ne-am si ratacit putin seara la intoarcerea spre cazare. Una peste alta a fost totul ok si ne-a folosit teribil cartela cumparata din Romania pentru a avea acces la net in Turcia. Stim ca acolo rooming-ul, desi au mai scazut tarifele, costa in continuare mult. Am vazut in prima zi:

  • Hagia Sofia
  • Palatul Topkapi
  • Palatul Dolmabahce
  • Mısır Çarşısı – Bazarul de mirodenii
  • Strada cu traditie – „cea mai comerciala” strada Istiklal Cd.
  • Taksim Square
  • Galata Tower

vedere de la Dolmabahce

Ziua 2:

  • Moscheia Albastra
  • Cisterna Basilica
  • Column of Constantine
  • Theodosius Cistern
  • Grand bazaar
  • Bosfor Crurise short 2 h
  • partea asiatica

partea asiatica din Istanbul, Kadikoy partea asiatica din Istanbul, Kadikoy

Ziua 3, inainte de a pleca la aeroport:

  • Palacio Bukoleon
  • Marmara Sea Istanbul Sultanahmet
  • Little Hagia Sophia Mosque
  • Sokollu Mehmet Pasha Mosque
  • din nou pe partea asiatica, am mancat si am plecat spre aeroport cu acelasi autobuz.

cu feribotul pe Bosfor

In ordinea in care m-au impresionat:

Palatul Dolmabahce
Mısır Çarşısı – Bazarul de mirodenii
Croaziera scurta pe Bosfor
Partea asiatica din Kadıköy

Pe acestea 4 le consider de neratat. Palatul este realmente impresionat, atat peisajul pe care il ofera din afara, cat si amanajarea interioara. Te uiti la Dolmabahce, te uiti la Peles, si dincolo de diferentele culturale uriase, poti intrevedea si ce inseamna mostenirea unui fost mare imperiu versul mostenirea de la … daci. Maretia unor astfel de obiective turistice te duc cu gandul la faptul ca noi, noi romanii, nu am fost vreodata bogati si ne-am transformat in amarati peste noapte sau peste comunism ori 30 de ani de democratie, nu, mereu am fost cu un pas in urma.

Bazarul de mirodenii, aflat in apropirea locului din Eminönü unde opresc toate feriboturile, e o desfatare pentru ochi, vaz, pentru suflet … Culoare, gust, e greu sa alegi din toate bunatatile de acolo. Nici nu stiu cum sa zic ca e mai bine, sa treci pe acolo inainte sa mananci sau sa mananci totusi ceva inainte ca sa nu dai direct in coma diabetica. M-am lins pe degete la propriu dupa baclavalele cu ciocolata.

Croaziera scurta pe Bosfor si ea mi-a placut foarte tare, e o experienta care merita traita daca tot ai ajuns in Istanbul. Eu am cautat dinainte pe net o astfel de plimbare, insa sunt mai multe companii care organizeaza asa calatorii, mai lungi sau mai scurte, dupa timpul fiecaruia, iar diferentele de preturi dintre ele nu sunt foarte mari.

Dupa ce am bifat obiectivele majore din partea europeana, am luat feribotul si ne-am intors pe partea asiatica. Cautasem dinainte si stiam ca e o zona pe acolo cu o piata unde se mananca bun, sandwich cu peste proaspat, baclavale; aflasem si ca e mai tineresc comparativ cu cealalta parte de Istanbul turistic. Cu putin ajutor de la un jandarm am gasit si piata, si sandwich-urile cu peste si terase, pub-uri, cu bere din abundenta si la preturi … unele la jumatate fata de zona in care eram cazati 🙂 Mi-a placut Kadıköy.

Mi-a placut Istanbul, m-as mai intoarce, nu stiu de cate ori, dar clar as mai da cateva „ture”, desi sentimentul initial a fost de respingere, rumoarea, aglomeratia, zapaceala din orasul care pare sa se miste fata oprite, au fost coplesitoare pentru mine.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *