Fiecare isi creste copiii cum vrea
Controversate Parinte in devenire

Fiecare isi creste copilul cum vrea

Fiecare isi creste copilul cum vrea, imposibil sa nu iti treaca vorba asta pe la urechi. Care e faza cu isi creste copilul cum vrea?

Ca mai in toate aspectele vietii exista un mare DAR!

I-am dat bebelusului de 3 luni sa guste din sarmale!

– Cum sa faci asa ceva? Sistemul lui digestiv nu e pregatit pentru nimic altceva in afara de lapte pana la 6 luni!

– Se uita in gura mea cand mancam, poftea saracul, ce sa fac? Sa nu ii dau?

– Bebelusul nu pofteste! Bebelusul de 3 luni e curios. Si daca era o balega de vaca in loc de sarmale, ar fi avut aceeasi reactie. Creierul lui nu s-a dezvoltat inca pana la partea de „poftit” la mancarea altora!

– Bine ca esti tu destept/ desteapta!

Fiecare isi creste copilul cum vrea!

Zbang! Dialog incheiat.

Chiar asa sa fie? Fiecare isi creste „cum vrea” bebelusul?

Adica, daca eu vreau sa ii dau un biberon de visinata pentru ca asa VREAU eu, mama, e in regula?

Raspunsul e ca nu prea, pentru ca ii faci rau, iar „vrerile” parintelui ar cam trebui sa se opreasca acolo unde intervine punerea in pericol a dezvoltarii si sanatatii copilului. O fiinta de care esti responsabil, ai grija, dar cu care nu poti face orice pentru ca asa … vrei. Evident, se aplica in cazul parintilor care detin ceva informatii, care sunt putin educati. Daca mama e o copila de 14 ani (cum nu e chiar o raritate in Romania si nu numai) care are impresia ca se joaca cu o papusa, intr-adevar e alta discutie aici.

Acestea fiind zise sa revenim la cateva mari NU-uri in ale cresterii bebelusului, NU-uri care vin de la medici, de la stiinta, de la experienta medicala, de la studii, dar pe care multi parinti le ignora pentru ca 1) nu au auzit de ele, dar nici nu vor sa asculte si sa se informeze cand le aud de la ceilalti 2) asa VOR ei sa isi creasca copilul.

So, daca VREI, pentru a-l adormi il poti legana in brate ori pe perna ori la san;

Daca VREI, il poti plimba in marsupiu sau in carucior;

Daca VREI, ii poti umple camera de jucarii de plastic de la Jumbo sau de jucarii de lemn ori alte materiale prietenoase;

Daca VREI, poti imbraca copilul in roz indiferent de sex;

Daca VREI, ii canti sau ii pui muzica de copii pe Youtube.

Il cresti cum vrei la capitolele astea.

DAR

Chiar daca VREI, NU:

  •  ii dai sa manance ciorba si sarmale la 3, 4, 5, 6 luni (fac exceptie cazurile medicale cand bebe nu castiga in greutate, nu exista alta solutie decat diversificarea mai devreme. Insa si atunci, tot cu o leguma la abur, fiarta etc se incepe, exclus sa pape din mancarea ta);

Bebelusul nu pofteste la sarmale. Bebelusul nu pofteste la nimic pentru ca nu stie creierul lui ce e aia pofta, asa cum nu stie (inca) sa citeasca

  • Chiar daca VREI, NU il pui la 2-3 luni intre perne sa stea in fund. Coloana lui clar nu e pregatita. Da, amaratul o sa stea in fund in pernele alea, dar si o banana sta la verticala daca e sprijinita, nu inseamna ca e pozitia ei fireasca. Si cand bebele prea mic vrea sa se ridice (sta pe spate, ridica capul de pe pat si picioarele, ca si cand ar vrea sa se ridice cu totul) daca are 3 luni, tot nu il pui, nu e pregatit. Desigur, el vrea, si pe la 1 an posibil sa vrea sa bage mana in cuptorul incins, il lasi? De unde stim cand e pregatit? Simplu, se scoala singur si il vezi ca se autosustine cu ajutor minim.

Bebelusul de 2 – 3 luni nu sta in fund

  • Chiar daca VREI, NU il stropesti cu lapte matern in ochi daca are vreo problema de ordin oftalmologic. Laptele il suge copilul, are anticorpi, il protejeaza, printre altele de infectii. Laptele in ochi ori nu ajuta la nimic, ori s-ar putea sa agraveze problema, cu putin ghinion, chiar sa il lasi chior de mic, caci favorizeaza aparitia unor culturi de bacterii. Gandeste asa, ai febra, bei un Nurofen cu un pahar de apa, nu iei pastila, o pisezi si te freci cu ea pe frunte sau ti-o bagi in urechi;

Laptele matern se bea, nu se picura in ochi

  • Bebelusul NU se uita la televizor ca … ii place! Mda, un ecran mare, luminos, colorat, cu imagini dinamice si sunete ii atrage atentia, il captiveaza, insa lasat in fata ecranelor nu face decat sa sporeasca diverse afectiuni precum ADHD si afectiuni din spectrul autist.

Ce se intampla cu bebelusii lasati in fata televizorului?

In primele 24 de luni de viata creierul creste considerabil in volum. Atunci bebele „invata” sa „citeasca” ce e in jur, sa decodifice lumea inconjuratoare. Exista o diferenta uriasa intre imaginea pe care o vede creierul copilului in viata reala si cea de la ecran, una e bidimensionala, una tridimensionala. Tu adult, faci diferenta, creierul lui in plina dezvoltare nu, asa ca „invata” prost din start. De aici si pana la afectiunile amintite mai sus nu e decat o granita fina. Daca ai noroc, nu se ajunge acolo, doar te pricopsesti cu un copil super super stimulat, agitat si nemultumit & plictisit de obiectele din jurul lui care palesc in fata combinatiei dinamice de pe tv/ tableta/ telefon.

Mai e o parte importanta care acompaniaza „imi cresc copilul cum vreau”, de obicei dupa afirmatia asta, urmeaza „argumente” de tipul:

si mamaia mi-a dat sa gust carnati la 4 luni si uite ca nu am murit!

– i-am dat si n-a avut nimic!.

Ideea sta cam astfel, daca traversezi strada prin locuri nepermise, s-ar putea sa nu se intampla nimic, o data, de doua ori, de douazeci de ori, insa la un moment dat s-ar putea sa te ia unul pe capota. Cu cat risti mai mult, cu atat iti creste sansele sa patesti ceva rau.

Asa e si cu copilul. Da, n-a murit ca a gustat o jumara la 5 luni, dar nici bine nu i-a facut.

E o loterie! E ca alcoolul la volan. Te urci beat si faci accident, mori sau esti doar ranit sau il omori pe altul nevinovat si asta iti va incarca constiinta for ever. Exista si varianta sa nu se intample un accident, dar te risti?

Vrei sa risti cand e vorba de sanatatea copilului pentru ca asa vrei?

Cat despre intelepciunea bunica-tii, nimeni nu zice ca era proasta cand iti dadea sa molfai toba de Craciun, insa bunica traia in alta epoca, in alte vremuri.

„Ce, nu tot la fel se cresteau copiii si atunci?”.

Raspunsul e ca … nu prea.

Uite, in anii ’90 in tara era o rata foarte mare a bebeilor cu luxatii de sold. Astazi rata e infima. De ce?

Inainte era adanc inradacinata convingerea ca bebelusul trebuie sa stea cu picioarele drepte, altfel ramane cracanat. Prin urmare ii infasau strans strans, unii chiar practicau legatul picioarelor. Astazi comunitatea medicala stie si ne-a transmis ca pozitia anatomica, fireasca a bebelusului e cea cu picioarele in forma de M, broscuta. De aceea si sistemele ergonomice de purtare tin copilul in aceeasi pozitie cu picioarele departate, astfel incat sa fie aliniate cu oasele bazinului, nu atarnand drept.

Din pacate medicina nu e matematica unde 2+2 faceau 4 acum 2000 de ani si tot atata fac si azi. Ea evolueaza si evolueaza si societatea odata cu ea, de aceea suntem azi asa multi pe planeta, de aceea rata mortalitatii infantile e tot mai scazuta, de aceea nici adultii nu mai au speranta de viata de 49 de ani, de aceea, pentru ca invatam cat traim sa facem lucrurile de asa natura cat sa ne fie bine, din ce in ce mai bine.

In caz contrar suntem precum sistemele vechi de operare carora nu li s-a facut update. Mda, inca functioneaza un astfel de sistem, insa greoi, cu erori multe si nu poti instala pe el aplicatii noi.

Drag parinte, fa-ti un update!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *