Depresia postnatala de ce apare si cand trece
Psiho

Depresia postnatala – de ce apare si cand trece

Principalele motive pentru care apare depresia postnatala?

Pe langa explicatiile de ordin fiziologic (hormoni) si fondul emotional al fiecareia, printre cele mai frecvente motive care duc la instaurarea depresiei postnatale, dar despre care se discuta prea putin, gasim si:

Nasterea este ireversibila

Odata ce s-a intamplat evenimentul nu mai poti da inapoi. Totul o sa fie altfel, toate diminetile, toate mesele, toate plimbarile, toate lucrurile din casa. Toate activitatile care iti erau familiare sunt puse pe stop. Se redefinesc, timpul se scurge altfel si foarte putin mai esti stapana pe el. Iesirile afara sunt in functie de dispozitia lui. Orice plan ti-ai pus seara in minte, a doua zi depinde de cum e el. De cat de bine a dormit, de cat de bine a mancat, de cum e la capitolul colici ori dinti iesiti.

– O tara daca te nemultumeste, cat ar fi de greu, poti emigra, ai o poarta, o solutie drastica, dar ai;

– O casa o poti vinde cand vrei altceva. Masina tot asa;

– Job-ul il schimbi;

– De sot divortezi.

Dar copilul ramane o extensie a ta din prima secunda si pana la final.

Nu poti pune pauza

Esti raspunzator de o viata omeneasca 100% dependenta de tine, 24/24, 365 de zile pe an. Chiar si cand iti vine cineva in ajutor, e o chestie temporara, tot tu esti pilonul 1. Si asta o sa dureze ani. Nu poti intrerupe, nu poti pune pauza.

Pur si simplu nu poti sa nu il mai hranesti ca si cand ii ziceai unei prietene, „hai ca nu mai ies in seara asta ca sunt obosita”.

Nu poti sa nu ii schimbi scutecul ca si cand erai la job full de proiecte, dar urma weekend-ul sau o saptamana de concediu sau le lasai pe luni.

Nu poti pune pauza ingrijirii lui, grijilor legate de dezvoltarea lui, ajungi sa te simti ca intr-o stramtoarea la capatul careia nu se vede vreo luminita.

Daca la munca puteai renunta la un task, la un proiect ce parea prea greu, acum, oricat de greu e cu el, nu ai iesire.

Diferenta uriasa dintre asteptari si realitate

Ai comandat dupa un research indelungat cel mai cel patut, cu cea mai sanatoasa saltea si cea mai amuzanta lenjerie de patut, dar bebe nu vrea sa doarma in alta parte decat in brate sau in pat cu adultii.

Ai luat baby nest si cand il pui acolo plange de parca l-ai aruncat in foc.

Ai luat cel mai fiabil si atragator carucior, dar e o corvoada sa ajungi cu el in parc cand trotuarele sunt de fapt parcari pentru masini.

Ai comandat din timp body-uri cu animalute si mesaje haioase si iti imaginai ce poze misto ii vei face, dar la 15 minute dupa ce ai pus body-ul ala dragut cu dinozauri, ba a iesit caca din scutec, ba regurgiteaza si se umple de lapte pe piept, ba da cu bale.

Fotoliul de alaptat in care credeai ca vei petrece clipe magice cu bebelusul tau, cum vedeai in pozele de pe Shutterstock, sta nefolosit ca el a primit lapte praf in maternitate, tu ai avut niste complicatii, lactatia a tot scazut pana s-a dus de tot.

Caruselul muzical, balansoarul si plusurile pe care le-ai cautat si cumparat cu drag, speranta si mare atentie, palesc toate in fata crizelor lor de plans care nu dureaza mai putin de 3 ore;

Te-ai pregatit cu uleiuri si produse bio pentru masaj si baitza, cu ser fiziologic sa ii stergi ochisorii si vitamina D, dar acum ai un raft intreg de picaturi si picaturele pentru colici, evident ca nici macar unul nu il ajuta 100%.

Si uite asa cand te uiti la patut te buseste plansul, melodiile de la carusel nu le mai suporti, body-uri te-ai saturat sa le bagi la spalat de 5 ori pe saptamana.

Cu cat diferenta dintre ce ti-ai imaginat ca o sa fie si ce e in realitate este mai mare, cu atat mai negre gandurile. Odata cu ele si sentimentele de vinovatie, ca nu esti ok, nu faci ce trebuie, cand trebuie.

Timpul tau nu iti mai apartine

Teoria o stiai dinainte de a naste si credeai ca e ok, esti pregatita. Dormi cu bebelusul ca sa fii odihnita, alaptat la cerere sa fie sanatos si multumit, o ora pe zi timp doar pentru tine si sta partenerul cu el. Suna logic! Dar pus in fata realitatii lucrurile stau altfel:

ziua nu poti dormi cu el, caci are somnuri scurte de 30 – 40 minute. Sau daca doarme mai mult, fiind toata ziua singura cu el, profiti si mananci ceva, te speli pe dinti, pe fata;

alaptatul pare ca se lungeste si nu se scurteaza pe masura ce trece timpul. Altceva nu mai faci sau faci in graba, pana si spalatul pe dinti o consideri o mare activitate;

– ora aceea doar pentru tine in realitate rar e o ora, 40 minute, 50 minute in care oricum relaxarea inseamna de cele mai multe ori un dus si faptul ca iti tai unghiile, ca doar nu te duci la spa in 60 de minute seara.

Oboseala extrema cu bebe mic

Gandeste-te cum erai a doua zi dupa o noapte pierduta la o petrecere, in club sau la filme. Acum, imagineaza-ti ca in fiecare seara ai o petrecere, iar a doua zi nu poti sa recuperezi din somn pentru ca ai de hranit, de schimbat, de imbaiat, de vegheat somnul unui bebe care doarme exclusiv in brate sau in marsupiu.

Cand dormi 2 ore legate ti se pare deja ca esti mega odihnita. Intre timp toata lumea iti trambiteaza despre cat e de important sa te odihnesti in acelasi timp cu bebelusul.

Privarea de somn a fost utilizata de catre regimurile opresive (inclusiv la noi, cititi cartea Fenomenul Pitesti), ca metoda de tortura. Caci dupa un timp creierul iti joaca feste, nu mai judeci cu claritate, dai rateuri, iar pe acest teren miscator depresia se cuibareste cu nonsalanta.

Impresia ca totul mi se intampla numai mie

De pe Facebook, de prin parc, de prin filme, vazute si adunate, se contureaza parerea ca numai mie mi se intampla. Numai bebelusului meu nu ii place afara la plimbare, numai bebelusul meu nu doarme, numai bebelusul meu da lapte pe afara si la juma de ora dupa ce a stat pe umar, numai mie mi se intampla sa cresc un bebelus extrem de solicintant. La altii e mai bine, doarme 7 ore noaptea, stau 4 ore la plimbare in carucior si lista poate continua.

Cand trece depresia postnatala?

Scenariu 1: apelezi la terapeut, daca nu trece macar se estompeaza pana iti intri intr-un anumit timp, copilul mai creste si are si alte preocupari in afara de tine si/ sau te intorci la job.

Scenariu 2: fara ajutor, fie in in cativa ani pe care din pacate ii vei rata, caci depresia are „darul” de a-ti rapi viata, fie in cateva luni daca ai o structura psihologica echilibrata.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *