Daca imi tin prea mult bebelusul in brate se invata asa?
Parinte in devenire

Daca imi tin prea mult bebelusul in brate se invata asa?

Daca este prea mult timp tinut in brate, bebelusul se invata asa? O sa fie un copil rasfatat?
Aoleu! Nu-l mai lua atata in brate ca dupa aceea n-o sa mai poti face nimic, trebuie sa stai toata ziua cu el de gat!
Mai lasa-l sa stea si singur, invata-l de mic sa fie independent!

Poate ti-a trecut pe la urechi cel putin una dintre aceste declaratii sau ti-a trecut prin cap ca tinandu-ti foarte multa vreme bebelusul in brate, el se va invata asa si nu e bine, o sa fie un copil prea mamos, dependent de parinti.

Daca tinem prea mult in brate bebelusul, ii raspundem atunci cand plange, il alaptam la cerere si chiar dormim impreuna cu el nu vom ajunge sa avem un copil rasfatat si dependent de parinti?

Raspunsul este ca NU, n-o sa fie nici rasfatat, nici dependent, nici prost-crescut. De ce? Pai in primul rand, tinand un bebelus in brate nu il inveti nimic, el deja s-a nascut invatat asa. In uter, a stat intr-un spatiu restrans, tinut strans de … organismul mamei. Nu l-a adus barza pe o saltea gonflabila de 200 x 200 mm ca sa fie obisnuit cu spatiile largi, deschise, din contra.

In al doilea rand, bebelusul nu are alte unelte la indemana decat sa planga pentru orice frica, pentru orice disconfort, pentru orice nevoie. El nu vrea sa te manipuleze, dar este singura forma prin care iti poate atrage atentia.

In Cartea Bebelusului, William Penton Sears, pediatru american si promotor al filosofiei de parenting atasament scrie despre ceea ce se numeste teoria rasfatului. Acea teorie conform careia bebelusul isi manipuleaza parintii pentru a fi doar el in centrul atentiei, iar parintii trebuie sa il ignore si sa ii faca un program pentru a-l face om!

Teoria rasfatului a inceput in anii 1920, cand a avut loc o invazie de experti in cresterea copiilor. Acestia au luat in zeflemea intuitia parintilor si au promovat limitarile si lipsa de atasament. Ei sustineau ca tinand in brate prea multa vreme un bebelus, hranindu-l la cerere si raspunzandu-i atunci cand plange, ar forma un copil dependent, incapabil sa stea departe de parinti. Nu a existat nicio baza stiintifica pentru aceasta teorie a rasfatului, ci doar temeri si opinii nejustificate.

In Europa de Est (dar nu numai), astfel de idei au fost imbratisate de regimurile totalitare in plina ascensiune, caci acestea aveau nevoie de oameni „noi”, mana de lucru, servitori umili ai regimului, gata sa-si toarne prietenii si parintii la nevoie. Si cum se obtin astfel de oameni daca nu prin deprinderea de mici a unor comportamente care stimuleaza insensibilitatea, distanta, rigoarea, disciplina. Un mediu rece unde atasamentul, emotia, grija si empatia sunt sentimente care nu trebuie stimulate cumva.

Cat despre a creste un copil independent

Atat experienta, cat si cercetarile ne-au aratat ca adevarul este exact pe dos. Atasamentul stimuleaza spiritul de independenta. Parentingul afectuos presupune sa-i raspundem copilului asa cum o cere; rasfatul inseamna sa-i raspundem inadecvat.

Sfatul specialistului,

[…] Luati-va in brate bebelusul atunci cand plange. Oricat ar suna de simplu exista multi parinti carora li s-a spus sa-si lase copiii sa se linisteasca singuri pentru ca nu trebuie sa rasplateasca un comportament „gresit”.
Insa nou-nascutul nu se poarta gresit; ei doar comunica in singurul mod pe care il stiu. Imaginati-va cum v-ati simti daca ati fi complet lipsiti de coordonare – incapabili sa faceti orice de unii singuri – si strigatele voastre de ajutor ar ramane fara raspuns. Un copil al carui plans nu este alinat nu va deveni un copil „bun „(desi e posibil sa devina tacut); el se va simti descurajat. Va invata acel lucru pe care nu vi-l doriti: ca nu poate comunica sau ca nu poate avea incredere ca propriile sale nevoi vor fi implinite.

Lasa-l sa planga! Fa-i un program, Nu ar mai trebui sa-l alaptezi la varsta asta sau Nu-l mai lua atata in brate, ca se invata! Dus la extrem, „dresajul” bebelusilor este o situatie din care toata lumea are de pierdut: copilul isi pierde increderea in valoarea de indiciu a semnalelor sale, iar parintii isi pierd increderea in capacitatea lor de a deslusi si reactiona la semnalele copilului.
In consecinta, e posibil ca intre ei sa se instaleze o raceala, adica exact opusul apropierii pe care o stabiliti atunci cand va cresteti copiii cu afectiune. Daca aceasta se bazeaza pe sensibilitate, „dresajul” bebelusilor presupune insensibilitate. Parentingul afectuos ne ajuta sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine copilul. Pe de alta parte, „dresajul” bebelusilor ne impiedica sa facem acest lucru. Principiu de baza al „dresajului” bebelusilor este sa ii ajutam sa devina mai „comozi”. Aceasta practica porneste de la presupunerea gresita ca bebelusii plang pentru a manipula, si nu pentru a comunica. Cartile si cursurile despre „dresajul” bebelusilor le invata pe mame sa actioneze contrar pornirii lor firesti de a reactiona la semnalele celui mic. In cele din urma, ele ajung sa isi piarda sensibilitatea si increderea in propria lor intuitie. Inainte de a incerca vreuna dintre aceste metode de „dresaj” al bebelusilor, comparati-o cu ceea ce simtiti instinctiv.

Cum disciplinam bebelusul?

Disciplina nu este ceva care sa poata fi impus unui copil. Ea se obtine colaborand cu copilul. Pe scurt, disciplina incepe cu a-ti cunoaste copilul si a-l ajuta sa se simta bina. Exista toate sansele ca un copil care se simte bine sa se comporte bine, si in cele din urma, sa actioneze pe baza unor resorturi interioare, si nu ca urmare a unor factori exteriori. Parintii care isi inteleg copilul sunt capabili sa detecteze motivul real din spatele actiunilor acestuia si sa il orienteze catre comportamenul dorit. De cealalta parte, copilul crescut cu afectiune isi doreste sa faca pe placut parintilor. Asadar, disciplina este o relatie intre parinte si copil care poate fi contrasa intr-un singur cuvant – incredere.
Copilul care are incredere in figura autoritatii este mai usor de disciplinat. Persoana autoritatii care intelege copilul poate disciplina mai usor. Parintii care isi cresc copiii in acest fel reusesc sa exprime mai usor ce comportament asteapta de la cei mici, iar copiii crescuti dupa aceasta metoda reusesc sa inteleaga mai bine ce asteptari au parintii in privinta comportamentului lor.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *