Cum ne-am pierdut increderea in Biserica (2)

Transportul aerian este din ce in ce mai accesibil oamenilor de rand. Daca prinzi o oferta buna, dai pe un dus-intors Bucuresti – Atena mai putin decat pe un bilet de tren pana in Targu Mures.

Oamenii calatoresc, experimenteaza, cunosc. Cand intri in Atena intr-o biserica ortodoxa, iei o lumanare pe care o aprinzi simbolic si lasi pentru ea cat vrei si daca vrei, nu ai cum sa nu te intrebi cum de la noi incurajaza biserica un maraton comercial, totul in numele credintei?! Si grecii sunt ortodocsi, si cipriotii greci sunt ortodocsi, dar atitudinea asta de ahtiati dupa bani a reprezentantilor bisericii, nu te loveste in plex cum te loveste la noi.

La noi lumanarile costa, 50 de bani, 1 leu. Nu aprinzi una, simbolic, nu taticu’, aprinzi 10, cate una pentru fiecare mort, daca aprinzi si la vii, mai iei 5-10. A pus vreodata BOR problema asta, a superficialitatii si credintei de fatada a romanilor? Nu, singura lor problema este ca vinde si Kaufland candele, BOR ar dori sa fie singurul furnizor.

Nu are cum sa nu te dezguste aceasta goana dupa bani a popilor si sefilor lor.

Citeste si Cum ne-am pierdut increderea in biserica (1)

Oricine a intrat intr-o manastire precum Sinaia, stie ca pentru a ajunge in fata unei icoane, trebuie sa isi faca loc prin hoardele de „credinciosi” care cumpara de la magazinul situat, unde daca nu la intrare? (sa nu cumva sa il ratezi), matanii mici, matanii mari, de lemn, de plastic, iconite – sfiintite toate, mici si mari, de lemn, plastic si argint, lantisoare, bratarele, carti, carticele, magneti si multe alte obiecte „de cult” .

Cum sa nu iti repugne aceasta imagine cand ai vazut prin alte tari, lacase de cult, biserici in care iti cauti si gasesti linistea NU contra cost.

Ok, esti cult religios, ai nevoie de fonduri pentru a exista, dar nu e prea mult?

  • terenuri concesionate, oferite gratuit de stat pentru biserica ortodoxa;
  • cladiri intrate in patrimoniul BOR fara sa plateasca un leu;
  • scutiri de taxe si de impozite;
  • business-uri in toata regula ale bisericii, de la posturi tv la agentii de turism, tipografii si podgorii;
  • bani direct de la cetateni in cutia milei si in toate vizitele facute domiciliu cu diverse ocazii, Craciun, Sf. Ion etc etc;
  • servicii platite pentru sfestanii acasa de exemplu;
  • servicii platite pentru botezuri, nunti, inmormantari;
  • salariu platit de stat;
  • fonduri alocate de la bugetele de stat, centrale, locale pentru ridicat biserici;
  • magazine cu tot felul de obiecte bisericesti, lumnari de vanzare.

Nu e parca prea mult?! Nu face din BOR un mare business unde popii sunt mai degraba mici si mari comercianti, mai mult decat cei care alina suflete?! Adica, daca faci toate ziua comezi si nir-uri, mai ai timp si disponibilitate sufleteasca sa te ingrijesti de enoriasi?

Cum ne-am pierdut increderea in biserica?

Simplu, am vazut cum este in alte biserici, unde primeaza dragostea de aproape, nu dragostea de comert aducator de venituri.

Un răspuns la „Cum ne-am pierdut increderea in Biserica (2)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *