Ce as fi vrut sa stiu inainte sa fac un copil
Parinte in devenire

Ce mi-as fi dorit sa stiu inainte de a avea un copil

Sunt n cursuri de puericultura, ingrijirea bebelusului, alaptare, dar nici macar jumatate de curs despre ce se intampla efectiv dupa ce aduci bebelusul acasa, ce se intampla cu tine ca parinte, ca om. Pentru ca ce sa vezi, parintii nu sunt roboti care executa task-uri de ingrijire copii, sunt oameni, aceiasi care erau si inainte de a avea copii.

Ce as fi vrut sa imi spuna cineva inainte de a face un copil?

Rezumatul rezumatului: pe romaneste, scurt si la obiect: ti se f..e intreaga existenta.

  • Dar nu la modul ala gentil si filozofic, vaiii, ti se schimba prioritatile. Nuuu, concret: nu te mai pisi cand iti vine, te pisi cand poti. Daca copilu’ n-a dormit toata noaptea, iar dimineata a plans 2 ore pana sa reusesti sa il adormi si doarme doar in brate, o sa stai cu el in brate pana ce primele picaturi de pipi iti uda chilotii. Pe acelasi ton, nu o sa te caci cand te trece, ce caci cand iti permite programul bebelusului, nu te culci cand ti-e somn, te culci cand iti permite bebelusul, nu mananci cand ti-e foame, mananci cand poti. Aceste nevoi fiziologice si cat se poate de firesti, neindeplinite cand iti vin, te vor transforma intr-un monstru intr-un timp relativ scurt;
  • In prima luna inca ai energie si faci fata cu brio, chiar si la treziri din ora in ora. Dar apoi vine epuizarea fizica, efectiv corpul nu te mai asculta, creierul o ia razna. Ce sa vezi? Oamenii cand devin parinti au aceleasi nevoi ca si inainte de a fi parinti, numai ca acum nu si le mai pot indeplini = frustrare, stres, nervi, epuizare, nu mai poti judeca limpede, nu mai ai rabdare. Ca sa ne intelegem, eu cand zic nevoi nu ma mai refer la nevoia de empatie, de apreciere, de rafinamente d-astea, nu, nevoia de mancare si somn in primul rand;
  • As fi vrut sa imi spuna cineva ca intre alaptatul la cerere si suzetatul sanului la cerere nu e diferenta. Ca un bebelus are capacitatea de a sta cu sanul in gura 23 de ore din 24, 7 zile pe saptamana, nu doar in primele saptamani, ci … in primele luni;
  • As fi vrut sa imi spuna ca o sa stau cu orele intepenita intr-o pozitie pana nu mai imi simt buca sau piciorul;
  • As fi vrut sa imi spuna dracu’ cineva ca primele luni de bebeluseala sunt frumoase, numai ca le vezi frumoase cand face 14 ani, atunci pe moment sunt un dezastru care te anuleaza pe tine ca persoana;
  • As fi vrut sa imi spuna ca in societatea anului 2020, cu sau fara pandemie, proaspetii parinti s-au format intr-un altfel de climat, fara expunere la alti copii mici inainte de a-i avea pe ai lor. Multi nu am avut frati mai mici pe care sa ii ingrijim, nu ne-am petrecut adolescenta in fata unui bloc plin de carucioare cu bebelusi balosi si urlatori, nu locuim cu parinti. Astfel ca te pomenesti cu un fel de om de 50 de cm si 3 kile care te stoarce de puteri, desi teoretic nu face altceva dacat sa manance, sa doarma, sa se cace;
  • As fi vrut sa imi zica cineva si ca trecerea de la munca la birou si viata sociala e brusca, abrupta si ca peretii casei te vor strange si te vor sugruma pana vei ajunge sa urasti fotoliul de alaptat, patul sau canapeaua pe care iti face veacul atunci cand nu esti in baie spaland funduri;
  • Ca durerile de spate din sarcina, in ultimul trimestru cand porti 3 kile de copil & placenta, lichid – ce mai e pe acolo sunt nimic pe langa alea date de purtarea copilului de 5, 6, 7, 8 … 12 kile in marsupiu, pe brate sau pur si simplu ridicarea de zeci de ori pe zi pentru imbracat, schimbat, spalat, adormit, linistit;
  • As fi vrut sa mi se spuna des si cu toata convingerea ca in ultimele luni de sarcina tot ce trebuie sa fac e sa nu fac nimic si doar sa ma bucur de liniste; ca somnul de cacat din lunile 8, 9, e infinit mai bun decat lipsa totala a somnului; ca transpiratie din sarcina e parfum pe langa aia data de tinutul in sistemul de purtare al copilului 5 ore pe zi, mai ales cand face 9 kile;
  • As fi vrut sa aud ca e ok sa iti vina sa lasi copilul in patut si sa o apuci razna pe strazi pentru ca simti ca nu mai poti. Chiar daca nu faci asta, e calmant gandul ca nu esti singura fiinta care simte asa;
  • As fi vrut sa aud din start ca e horror sa dai dintr-una in alta, daca nu e puseu de crestere e salt mental, daca nu e salt sunt colici, daca nu sunt colici sunt dinti, daca nu sunt dinti e anxietatea de separare si tot asa;
  • As fi vrut mult sa stiu ca nu exista date exacte in privinta bebelusului, ca pediatrii, medicii de familie, consultantii in somn, in alaptare, asistentele, redactorii  oamenii din jur imi vor da 10 directii diametral opuse. Mda, pana la 6 luni nu merita sa ii faci program de somn ca nu diferentiaza ziua de noapte, dar vezi ca de la 6 saptamani trebuie create asocieri de somn potrivite, iar asta se face prin rutina somnului, adica prin … program, iar la 4 luni se dezvolta nu stiu ce ritm, nu il lasa sa planga singur in patut la somn, dar nici nu il adormi in brate ca o sa astepte sa se trezeasca tot acolo si se va trezi din ora in ora ca sa il readormi;
  • Ca o sa imi fie dor, foarte dor, de zilele in doi, cand trageai o pereche de nadragi pe tine si ieseai la un suc;
  • Ca nici macar o noapte nu seamana cu alta, insa toate zilele iti vor fi la fel pana ajungi sa te intrebi: ba, da eu de ce traiesc de fapt?

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *